Eu. Adică ei. Adică noi. Pe-acolo.

Odeena mă tot bate la cap de câteva săptămâni bune să-mi fac şi eu blog. Ca să o citez pe ea, "ai de ce, ai cu ce, aşa că de ce nu?"

Eu sunt Anna. Anna cu doi "n", aşa mă cheamă şi în buletin. Sunt studentă în anul I la Psihologie şi stau în gazdă, într-un apartament cu trei camere din Vitan, cu şase băieţi şi cu încă o fată. Blogul ăsta va fi (foarte puţin) despre mine şi (aproape exclusiv) despre ei. Să văd cum fac să nu afle, nu cred că le-ar place să se ştie luaţi la mişto pe Internet. Nu că n-ar fi băieţi şi fete de treabă.
Ramona e colegă cu mine la ASE, Radu e la Litere şi vrea să se facă poet (n-are zvâc, săracul, dar nu-i spun eu, lasă că o să-i spună alţii mai încolo), Zuzu şi Tibi sunt politehişti, Răzvan e la Drept şi Mihai e la o chestie complicată cu marketing, management şi alţi draci. Dinu e la ID la Construcţii şi e ditamai omu'. Chiria se împarte la toţi opt, aşa că e acceptabilă. Eu şi Ramona stăm într-unul din dormitoare, Mihai şi Radu în celălalt şi restul băieţilor se înghesuie în sufragerie.
Deocamdată atât. Mă duc să urlu la Tibi să dea manelele mai încet. Răzvan şi Zuzu au plecat acasă, Ramona e la prietenul ei şi se întoarce mâine şi ceilalţi sunt la cursuri sau aiurea. Poate îl conving şi pe Tibi să se care. Vreau şi eu să mă bucur de o după-amiază liniştită.